Tehnici moderne de colorare a portelanului

Orice cheie de culori reprezinta de fapt o suma de nuante intalnite cel mai frecvent la dintii naturali. In fata unui caz clinic, medicul stomatolog va alege din cheie, nuanta care se apropie cel mai mult de aspectul dintilor pacientului. Aprecierea similitudinii de culoare se face cel mai bine la lumina naturala, alte surse de lumina implicand automat factori de eroare. Fenomenul mentionat care pune adesea in incurcatura pe medici, tehnicieni si pacienti se datoreaza raportului diferit intre reflexia si refractia radiatiilor luminoase la suprafata dintilor, restaurarilor sau a mostrei din cheia de culori. Reflexia si refractia depind de densitatea si de strucura mediului din care este confectionat dintele respectiv, dar si de gama de frecvente a radiatiilor care cad pe suprafata sa. De aceea aspectul este atat de diferit intre o restaurare acrilica si una ceramica, iar doi dinti care arata la fel in lumina naturala, pot prezenta nuante diferite sub alte surse de radiatie luminoasa.

Pentru a obtine o coloristica ideala care sa imite cat mai indeaproape dintii naturali, structura piesei protetice trebuie sa imite granulatia, stratificarea si pigmentarile observate la dentitia naturala, fabricantii de ceramici dentare considera esentiale urmatoarele aspecte:

1. Structura interna (granulatia) masei ceramice.
2. Obtinerea de coloratii situate la diferite profunzimi fata de suprafata exterioara a restaurarii.
3. Imitarea fluorescentei dintilor naturali (emisia radiatiei luminoase captate in lumina ultravioleta-450 nm).

Suprafata dintilor naturali este foarte asemanatoare cu suprafata unei perle si prezinta fenomenul de opalescenta care consta in virarea usoara a nuantei suprafetei spre albastru atunci cand suprafata respectiva este iluminata, si spre oranj atunci cand suprafata este transiluminata (razele luminoase pornesc de la sursa, strabat obiectul opalescent si ajung la ochiul privitorului). Acest fenomen optic interesant apare numai daca granulatia particulelor mediului respectiv este de ordinul micronilor, ordin de marime foarte apropiat de cel al prismelor de smalt. Masele ceramice cu acesta dimensiune a particulelor, poarta numele de portelan opalescent.

Referitor la profunzimea de culoare s-a remarcat ca exista pigmentatii la suprafata dintelui sau in fisurile de smalt, situatie in care intre ochiul privitorului si pigment nu se interpune nici o structura dura dentara. Exista si pigmentari situate in profunzime, care se observa prin transparenta smaltului si care tin in majoritate de varsta dintelui respectiv. Firmele producatoare de ceramica au elaborat chiar harti de culori observate la pacientii tineri, la varste medii sau la seniori. Ca principiu general exista zone cu tenta de brun la colet, cu tenta oranj in zona centrala a treimii incizale, si tente albastrui la nivelul unghiurilor incizale si al treimilor incizale ale fetelor aproximale. Pe langa pigmentarile de suprafata sau de profunzime se observa la dentitia naturala si o pigmentare asociata cu opalescenta a smaltului propriu-zis.

Corespunzator acestor aspecte trusele de ceramica ofera posibilitatea colorarii externe (termenul uzual de machiaj folosit de tehnicienii dentari), a colorarii interne si a colorarii smaltului prin nuante diferite de portelan opalescent. Problema pe care o pun toti colorantii maselor ceramice tine de diferenta coeficientilor de dilatare termica dintre portelan si colorant. In timpul arderii dilatarea diferita poate produce dehiscente (separatii) intre stratul de colorant si stratul de ceramica, rezultand fie o fracturare sau desprindere ulterioara, fie un aspect cu "bule", care sunt de fapt spatii de discoalescenta(dezlipire).

Aceste probleme apar mai ales la colorarea interna si la cea externa, in care straturile de colorant se aplica separat de masa ceramica si se ard ulterior.

Colorarea externa se realizeaza prin amestecarea pigmentului in stratul de glazura care se aplica la ultima ardere pe suprafata restaurarii deja realizate. Stratul obtinut dureaza putin in cavitatea bucala, el abrazandu-se in unul doi ani, chiar si prin frecare cu tesuturile moi(buza). Nu toate masele ceramice necesita aplicarea stratului de glazura. Exista portelanuri autoglazurante la care dupa ultima ardere se obtine aspectul ideal, si la care se poate folosi glazura numai daca este necesara colorarea externa.

Colorarea interna se realizeaza in cea mai mare parte din cazuri prin depunerea strat cu strat de ceramica amestecata cu pigment si acoperirea restraurarii astfel obtinute cu un strat de portelan transparent. Aceasta tehnica clasica de colorare interna pe straturi implica o munca dificila, un timp prelungit de lucru si un numar mare de arderi care constituie o problema pentru multe mase ceramice. De la mijlocul anilor 80 s-a introdus o tehnica moderna de colorare interna care consta in aplicarea colorantului pe suprafata restaurarii gata realizate din portelan tip dentina si smalt (body si enamel) dupa care se aplica ultimul strat de transparent care da profunzime coloratiei. Practic dupa aplicarea si arderea stratului de opaque se realizeaza reconstituirea propriu-zisa cu dentina si smalt, si se procedeaza la a treia ardere, apoi se fac corectiile morfologice si se aplica colorantul in sens orizontal(mezio-distal-mai ales in zona de colet) si se arde. Apoi se aplica coloranul in sens cervico-incizal(mai ales in treimea incizala) si se arde din nou. Urmeaza aplicarea ultimului strat de transparent care da si profunzimea de culoare. Aceasta tehnica poate fi folosita numai la masele ceramice cu proprietati fizice deosebite, la care coeficientii de contractie body si colorant, respectiv colorant si transparent au valori aproape identice. Exista situatii cand imitarea exacta a dintelui omolog natural implica atat colorare interna cat si colorare externa.

Colorarea cu ajutorul nuantelor de portelan opalescent, este o optiune moderna care ofera multe avantaje. In primul rand aplicarea este usoara, stratul de opalescent inlocuind de fapt transparentul. Efectele estetice sunt deosebite, desi nu atat de spectaculoase ca si in cazul colorarii interne. In al treilea rand dimensiunea particulelor de opalescent face ca acest portelan sa aiba o suprafata extrem de neteda microscopic, ceea ce duce la o abrazare mult mai mica a dintilor antagonisti. Exista si portelan opalescent transparent( nepigmentat), care poate fi aplicat ca ultim strat in tehnica de colorare interna.

Din punct de vedere al flourescentei masa ceramica ideala ar trebui sa se apropie cat mai mult de fluorescenta dintilor naturali. Totusi multi pacienti constata ca au probleme estetice serioase intr-o ambianta cu lumina violeta, cand dintii de portelan isi tradeaza prezenta printr-o fluorescenta diferita.